Munca suplimentara si munca in weekend
Durata normala a timpului de lucru este de 8 ore pe zi ( pentru salariatii cu norma intreaga ), 40 de ore pe saptamana. Durata maxima legala a timpului de lucru nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare. Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore.
Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal este considerata munca suplimentara si se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice sau printr-un spor la salariu de cel putin 75%, adica salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru plus acelasi numar de ore libere platite sau salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru plus 75%.
Angajatorul poate stabili programe individualizate de munca, cu acordul sau la solicitarea salariatului in cauza. Programele individualizate de munca presupun un mod de organizare flexibil a timpului de munca. Durata zilnica a timpului de munca este impartita in doua perioade: o perioada fixa in care personalul se afla simultan la locul de munca si o perioada variabila, mobila, in care salariatul isi alege orele de sosire si de plecare, cu respectarea timpului de munca zilnic. Programul individualizat de munca poate functiona numai cu respectarea duratei maxime a timpului de lucru si a repausului saptamanal asa cum prevede Codul Muncii.
Un lucru foarte important de stiu este ca munca suplimentara poate fi efectuata doar la solicitarea angajatorului si cu acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.
Orice salariat are dreptul la un repaus saptamanal care se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica. In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern. In aceasta situatie salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca. Cuantumul acestui spor nu este mentionat de lege asadar acesta se stabileste prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca, si poate fi unul fix sau poate consta intr-un procent la salariu de baza.
In situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor. Salariatii al caror repaus saptamanal se acorda in aceste conditii au dreptul la dublul compensatiilor acordate in cazul orelor suplimentare, adica cel putin 150% din salariu.